Și mamele obosesc, cîteodată

Într-un articol precedent am scris ce să facem cînd mîrîie copilul. Dar ce-i de făcut cînd de la supraoboseală mîrîie mama (sau tata dacă stă în concediu paternal)? Teoria o știm, păstrăm calmul, zîmbim, răbdăm etc. DAR! Ce faci atunci cînd ai un an de cînd dormi pe silabe, cînd copilul vrea ținut doar în brațe, iar spatele și brațele tale nu te mai țin…  De unde scoți calmul și răbdarea atunci?

Sursa

Încă nu a ținut nimeni un seminar la această temă, sau n-am fost eu invitat, de aceea zic să încep eu lista cu recomandări, iar voi o completați în comentarii, dacă aveți și alte idei ;)

Așadar, iată ce funcționează în cazul nostru:

Ajutorul. Încerc să preiau cîte mai multe sarcini de pe capul soției. Deși, uneori, cel mai eficient pentru ea e să-l iau pe Alex (Cristi e la grădiniță) și atît;
Odihna. Fie îl iau pe Alex la bucătărie să mă ajute cu micul dejun și o las să doarmă o oră în plus dimineața, fie insist să doarmă la amiază împreună cu el, fie vine una din bunici și-i eliberează vreo 2-3 ore să poată face orice vrea ea să facă, numai nu treburi casnice;
Hobby-uri. Orice activitate pe care o face din proprie dorință și plăcere și e direct legată de ea, e foarte benefică. O perioadă a mers la dansuri, apoi la bazin, acum are des reuniuni cu fetele. De la un timp s-a apucat de citit cărți în timp ce alăptează. Bine că are muuulte hobby-uri.
Surprizele. Mai ales cele dulci. O prăjitură, un buchet cu flori, un cadou-mic, tot ce nu face parte din rutină e motiv de zîmbet. Zîmbet = fericire, iar un om fericit nu mîrîie.
Task-uri. Paradoxal, dar cu cît își setează mai multe task-uri pe zi, cu atît mai mult reușește să facă în ziua respectivă și se simte bine după asta, că „a făcut ceva”.
Validarea. De obicei e aplicată la copii, dar funcționează excelent și la adulți. Cum se face? Iată ecuația:

(„Cuvînt de alint”) + (tot ce a povestit soția) – („dar…”) = VALIDARE

Model corect: „Scumpo, înțeleg că ai avut o zi grea și obositoare, ai avut atîtea de făcut și copilul n-a dormit la amiază decît 20 de minute, a făcut isterie în parc, iar acum nici nu vrea să mănînce pentru că i-e prea somn. Și eu m-aș simți epuizat după așa o zi, te înțeleg perfect.”

Model greșit: „Eu înțeleg că ai avut o zi grea, că ai avut multe de făcut și n-ai făcut nimic și nici copilul n-a dormit la amiază, DAR tu nu știi ce zi am avut eu azi. Dimineața am întîrziat, toată ziua am avut întîlniri prin oraș, am mîncat pe fugă o pizza și aceea fără sos, iar seara am vrut să ies cu băieții la o bere dar a intervenit o ședință urgentă și m-am reținut peste program. Din cauza asta am stat 1 oră în ambuteiaj, iar acum mi-e foame de mor. Am obosit ca un cal, da’ tu îmi zici că copilu’ nuștiuce”.

Sursa

Comunicarea. De cînd a devenit mamă, soției mele cel mai mult îi lipsește acest lucru. Vorbește ea cu copilul, dar el nu-i răspunde, nu-i adresează întrebări (încă), nu se dă cu părerea. Așa că e tare fericită cînd îi ofer timp să comunicăm, să mai facem schimb de idei.

Ieșirile în oraș: Cu sau fără copii, acestea sunt foarte benefice pentru că schimbăm rutina, peisajul, mîncarea și hainele de casă.

Evenimentele. Teatru, concert, festival, balet, seminar, orice nu implică să ai grijă de copil. Recent, soția a fost la un spectacol de balet și a venit acasă zburînd. Impresionată e puțin spus. O săptămînă mi-a tot povestit cît de minunat a fost, iar eu nu-s chiar așa îndrăgostit de balet, ca să-nțelegeți.

Activitățile pentru copii. Pare straniu, dar e tare fericită cînd merge cu Alex la vreun centru de dezvoltare timpurie sau la întîlnirile cu alte mămici și copii, probabil pentru că acolo există muuuultă comunicare.

Doar noi doi: de pe la vreun an am început să-i lăsăm pe copii la bunei. Ba pe-o oră, ba pe două, acum suntem la etapa cînd stau toată ziua cu ei și tot nu vor să vină acasă. Toate aceste ore le petrecem doar în doi. E adevărat că de vreo două ori pur și simplu am dormit cît pe-o săptămînă înainte, dar în restul cazurilor beneficiem la maximum de „singurătate”.

Unele trucuri funcționează mereu, altele – doar ocazional. Partea bună e că ele sunt multe și am de unde alege. Dar voi, unde vă încărcați bateriile? Ce faceți cînd simțiți că „Nu mai pot”?