Cînd copilul mîrîie non-stop

Se spune că cel mai iritant sunet pe planeta aceasta e plînsul de copil (mai ales dacă nu-i al tău). Nu-i adevărat! Mai rău decît plînsul e MÎRÎITUL. Sunetul cela strident care nici nu-i plîns, nici nu-i vorbit, pe care copilul îl scoate non-stop și de multe ori nici el nu știe de ce.

Există copii care mîrîie mereu. Așa sunt ei. Însă, de cele mai multe ori, copiii mîrîie dintr-un motiv anume. Cel mai des fie vor mai multă dragoste, fie vor în brațe, fie vor atenție, fie alinare. E imposibil să-i oferi PREA MULTĂ DRAGOSTE, așa că fii calm și iubește-l necondiționat.

Ce să faci cînd copilul tău mîrîie:

– Înarmează-te cu răbdare, identifică sursa mîrîitului și îndepărteaz-o;
– În momentul cînd îți vine să ridici vocea primul cuvînt trebuie să fie unul bun: puiuț, iepuraș, îngeraș etc. Asta ajută să te calmezi. E greu să strigi și să te cerți folosind cuvinte frumoase;
– Pune-ți limite: așa cum e inadmisibil pentru tine să bagi un cuțit în copil, impune-ți că să strigi și să-l bați este la fel de inadmisibil. Pur și simplu nu există așa variantă, indiferent ce face;
– Imaginează-ți că ești înregistrat non-stop și se transmite în direct la TV sau on-line;
– Înregistrează-te pe telefon cînd te răfuiești cu mirîitul, apoi ascultă/privește-te dintr-o parte;
– Invită alți copii în ospeție, alte mame, alți oameni. Față de invitați vorbești altfel cu copilul;
– Imaginează-ți că copilul tău nu-i al tău, e unul străin, e oaspete în casa ta. Cum vorbești cu un oaspete? Calm, înțelegător și politicos.

Ce să NU faci cînd copilul tău mîrîie:

– În niciun caz nu-l imita, nu-l strîmba, nu-i mîrîi înapoi, din contra, oferă-i dragoste;
– Nu-i interzice să mîrîie, copilul așa își exteriorizează emoțiile. Dacă ar ține totul în el, ar fi mult mai rău și ar putea să răbufnească în altă parte;
– Nu rămîne indiferent. Cum numai începe a mîrîi, încearcă să afli motivul și înlătură-l;
– Nu te enerva cînd copilul mîrîie. Dacă te enervezi, mîrîitul se va intensifica;
– Nu-l șantaja emoțional și nu-i oferi recompense! Nu se poate să-i spui „Dacă nu te porți frumos, te las aici”, „Dacă n-ai să mîrîi, am să-ți cumpăr înghețată” etc.
– Nu se poate să-l pedepsești pentru că mîrîie. Cere-i în schimb să zîmbească și tu, la fel, zîmbește-i mereu;
– Nu ceda. Dacă te contrazici și cedezi copilul va mîrîi mereu ca să obțină ceea ce-și dorește.

Cum să oprești mîrîitul:

– Cînd mîrîie lasă totul la o parte (cît de important nu ți s-ar părea acel lucru sau activitate – copilul e cel mai important). Coboară la nivelul lui, zîmbește-i, cheamă-l la tine în brațe și întreabă-l „Da, puiuț! Ce ai vrut să-mi spui?” – toate aceste acțiuni ajută mult la încetarea mîrîitului;
– Prin autocontrol. Noi îi cerem copilului să se autocontroleze și să nu mîrîie, dar noi, adulții, nu ne putem controla și să suportăm mîrîitul. Noi suntem modelul copiilor, trebuie prin exemplul nostru să-i învățăm să se autocontroleze;
– Reacționează nestandart, adică nu așa cum faci de obicei: nu țipa, nu te enerva, spune-i ceva în șoaptă, zîmbește-i, gîdilă-l, dansează, cîntă etc.;
– Filmează-l/înregistrează-l pe telefon cînd mîrîie și ori va înceta, ori va cere să vadă ce a ieșit.

Cum să preîntîmpini mîrîitul:

– Setează-te pozitiv și evită să te plîngi (mai ales de față cu copiii) pe țară, pe sistem, pe vecin etc. Ne axăm și gîndim doar pozitiv, iar copiii ne vor imita;
– Zîmbește mai des chiar și atunci cînd n-ai chef: dacă copilul cade și se lovește – zîmbește și spune-i că e totul OK;
– Nu impune nimic copilului – asta provoacă mîrîitul, doar roagă-l respectuos;
– Tot ce poate face copilul singur, lăsați-l să facă singur, chiar dacă nu e 100% cum vrei tu;
– Evită graba. Copilul mîrîie atunci cînd îl fugărești, pentru că el nu poate fi mai rapid, e copleșit de situație, e frustrat;
– Cînd îi ceri să facă ceva, asigură-te că el poate face asta (la vîrsta lui) și privește-l în ochi, roagă-l frumos, zîmbind și cu bunăvoință. Dacă copilul are satisfacție de la ceea ce face și-i reușește, el nu va mîrîi;
– Sarcinile cu responsabilitate îl fac să fie mîrîit pentru că e copleșit de situație. Pînă la 10 ani responsabilitatea e de domeniul fantasticii pentru copii, așa că dă-i responsabilități minore pe care copilul poate să le onoreze, iar dacă uită, amintește-i de sute de ori, dar de fiecare dată cu zîmbet și calm.

Notă: Articol scris pe baza notițelor pe care le-am luat la seminarul „Что делать, если ребёнок все время ноет?” condus de Лена Данилова.