Crizele de cuplu

Există așa momente în cuplu cînd o mică divergență de opinii degenerează într-o ceartă de proporții, (aparent) fără un motiv anume. Ce se întîmplă de fapt? Psihologii spun că un cuplu poate să treacă printr-o criză și nici să nu știe despre asta.

Sursa

Criză de cuplu este atunci cînd:

– vă preocupă doar copilul (ex. mama se dedică în totalitate copilului, nu acordă atenție soțului);
– „fugiți” de acasă (fie vă luați un al 2-lea job, fie vă inventați „treburi” prin oraș);
– lipsa sexului (mai mult de cîteva luni), sau sexul monoton (în aceeași poziție mereu);
– nedorința de a ceda în certuri (dorința de a demonstra că aveți dreptate e mai mare decît dorința de împăcare);
– implicarea altor oameni în conflict (atrageți rude sau prieteni în ceartă care să vă apere și să fie de partea dvs.).

La baza relației de cuplu stau două legi:

1. Legea dezvoltării, cea care ne împinge să facem mereu ceva, să schimbăm, să evoluăm;
2. Legea homeostazei, cea care ne face să lăsăm totul așa cum este, fără schimbări.

Crizele apar atunci cînd e disonanță între aceste două legi, cînd un partener vrea ceva să schimbe, iar celălalt vrea să rămînă totul așa cum este.

Prima criză de cuplu este legată de decizia de a face sau nu nuntă. Multe cupluri ajung în situația: „Hai, ori facem nuntă, ori ne despărțim” și aleg să facă nuntă, deși unul din cei doi încă nu e pregătit. Adică, unul vrea schimbarea (nuntă), celălalt vrea să rămînă totul așa cum este.

Atîta timp cît scopul dvs. e să demonstrați că aveți dreptate, atîta timp vor exista conflictele în cuplu.

A doua criză apare chiar în primul an de trai în comun. Atunci are loc adaptarea, care e și mai rea dacă apare și primul copil. Copilul e catalizatorul, el scoate la iveală toate problemele cuplului sau îl întărește și mai mult. Criza primului copil e legată de rolurile în familie așa că e indicat să stabiliți din start reguli clare, cine și ce face pentru ca ulterior, să nu înaintați pretenții unul la altul de genul: „Eu mereu…, dar tu – niciodată…”.

Ce înseamnă adaptarea?

Iată modelul a două familii. O familie în care mama și tata fac totul împreună, ambii merg la job, ambii gătesc cina, ambii se ocupă de casă și copii. Și altă familie în care soțul doar aduce bani, iar soția se ocupă de restul: familie, copii, facturi, cumpărături etc.

Ce se întîmplă cînd se întîlnesc doi tineri care au crescut în așa familii diferite? Apar conflictele. Pentru că ei au percepții diferite asupra responsabilităților în cuplu. Cum de ajuns la un compromis? Comunicați și stabiliți din start cine și ce responsabilități are. Iar dacă ajungeți la un task pe care nimeni nu vrea să-l facă, spălatul vaselor spre exemplu, o soluție ar fi fie să angajați o menajeră, fie să cumpărați o mașină de spălat vase. Important e să găsiți o soluție cu care sunteți ambii de-acord!

Încercați să priviți familia ca pe-o afacere pe care trebuie s-o dezvoltați. Pentru asta angajați specialiști (electrician, instalator etc.), delegați pe alții să facă ceea ce nu vă place (bonă, menajeră, bucătar etc.), optimizați sarcinile (în loc să spălați covoarele sau mașina, duce-ți-le la spălătorie), creșteți-vă veniturile (job, freelancing, hobby) și economisiți-vă timpul și resursele.

Conflictele în familie vor dispărea atunci cînd după fraza „Fă-mi, te rog, o cafea” va urma pur și simplu o ceașcă de cafea.

O altă criză de cuplu e legată de necesitățile sexuale. Pentru cineva 1/lună e OK, iar pentru altcineva și de 3 ori/zi e puțin. Și în acest caz, ca și în restul situațiilor de conflict – trebuie de comunicat și de ajuns la un compromis acceptabil pentru amîndoi.

Ulterior, crizele de cuplu coincid cu crizele de vîrstă ale copiilor (3 ani, 7 ani, 18 ani etc.), dar și cu crizele de vîrstă ale părinților (30 de ani, 40 de ani etc.). Aici nu vreau să intru în detalii căci despre fiecare criză sunt numeroase articole bune pe internet.

Cum „apar” amanții/amantele?

Criza de la 40-45 de ani este legată de sex. Este vîrsta aventurilor. De ce? Pentru că la această vîrstă, de regulă, copilul are în jur de 18 ani, respectiv el începe să aibă relații și să meargă la petreceri. Adultul se compară cu copilul său și se găndește: „Eu tot așa pot”. Acest lucru explică fenomenul bărbaților trecuți de 40 de ani care frecventează regulat discotecile, cot la cot cu tinerii de 18-20 de ani ;)

Pe de altă parte, la 18 ani copilul vrea să plece de la părinți, iar ei, din contra, încearcă să-l țină în familie pentru că le e frică să rămînă singuri. Totuși, după ce pleacă copilul, cuplul e nevoit să se redescopere și să învețe din nou să trăiască doar în doi. Din cauza asta apare necesitatea (inconștientă) de a atrage o a 3-a persoană (amant/ă) în cuplu (triangulare). Cît nu-i de straniu, însă, conform psihologilor de cuplu, cei care-și fac amante/amanți au următoarea logică: „Acasă nu am parte de sex. Merg la amant/ă, îmi iau doza de sex, în schimb păstrez familia”. 

Cu regret, unele cupluri ajung, totuși, să divorțeze după ce copilul pleacă din familie, pentru că nu mai au nimic în comun, nu au subiect de discuție (copilul), nu-i mai „leagă” nimic. De aceea se consideră că familiile cele mai trainice sunte cele cu muuulți copii. Acum, că dețineți această informație veți ști cum să evitați sau să depășiți crizele, dar cel mai important, țineți minte asta:

Între stimul și reacție există timp. E alegerea voastră ce vreți să faceți în acel timp. Aveți un evantai de variante cum puteți reacționa.

Iar la final, vă las un video amuzant care explică foarte clar sursa conflictelor și neînțelegerilor în cuplu. De unde iau femeile idea că bărbații nu le-nțeleg și de ce bărbații oferă mereu soluții :)

Notă: Articol scris pe baza notițelor pe care le-am luat la seminarul „Семейные кризисы”, condus de Людмила Сёмина-Гицу (psiholog-consultant).