Soroca, țiganii și… papucii

În mini-vacanța noastră la Nordul Moldovei, am decis să ne cazăm la Soroca. În primul rînd pentru că era cel mai apropiat punct spre toate destinațiile pe care le aveam în plan, dar și pentru că în Soroca am găsit unica ofertă de cazare disponibilă pe Airbnb.

Orașul mi-a părut curat și îngrijit, cel puțin zona în care am stat noi (Soroca Nouă). Mi-a plăcut foarte mult că lumea merge încetișor, mai ales la volan, pînă în momentul în care am fost depășit agresiv de un individ cu numere din Chișinău. Dacă doi din Chișinău se întîlnesc la Soroca, numaidecît trebuie să se întreacă :) În așa cazuri îmi zic: „Poate îi naște soția” :)

Dar în general, e foarte plăcut și liniște în oraș. Eu așa de tare m-am obișnuit cu Soroca, că în momentul în care am revenit la Chișinău am înțeles că orașul nostru e foarte agitat, lumea se grăbește mereu, peste tot. Abia acum am înțeles cum se simt rudele mele de la țară cînd vin în oraș și de ce evită să vină cu mașina.

În scurta noastră vacanță la Nordul Moldovei am avut ocazia și plăcerea să prindem și un tur gratuit al orașului istoric. Dl. Nicolae Bulat a fost ghidul nostru. El e o adevărată enciclopedie ambulantă, are ce povesti, știe cum să capteze atenția și poate vorbi toată ziua despre Soroca și personalitățile acestul oraș. Nu-i de mirare că se află în fruntea clasamentului „Top 10 ghizi de turism din țară recomandați turiștilor străini”.

După turul ghidat, l-am rugat pe dl. Bulat să ne deschdă și porțile cetății, nu de alta dar eram în ultima zi la Soroca și așa și nu am prins cetatea deschisă…

Ba era în sezonul rece, ba era închisă (luni și marți sunt zile de odihnă), ba nu erau turiști, deci și porțile încuiate. Așa că, special pentru noi trei, porțile cetății s-au deschis! :)

Cetatea arată foarte bine și în interior, și în exterior. Mai urmează să fie amenajate sălile cu exponate și panouri informative, dar chiar și așa, ne-a impresionat.

Teritoriul din jurul cetății, la fel, a fost amenajat foarte drăguț, cu teren de joacă pentru copii, cu bănci pentru odihnă, felinare, alei și gazon îngrijit.

De fapt, așa e și în oraș — multe parcuri și toate îngrijite, spații special amenajate pentru copii, oameni politicoși, multe locuri de parcare (cel puțin în centru) și aer curat.

În curtea blocului unde am închiriat apartamentul, un vecin, foarte amabil mi-a spus cum să parchez ca să nu încurc la alții. Curțile, la fel, sunt foarte îngrijite și curate, chiar am surprins cîțiva tineri în timp ce făceau curat. Foarte plăcut.

Ei, dar ca să nu pară toată povestea asta prea roz, iată o experiență inedită într-un mic centru comercial. E clar că n-am venit la Soroca pentru shopping, dar timpul ne-a luat prin surprindere și aveam nevoie de ceva mai compatibil cu ploaia. Așa că am intrat într-un butic cu încălțăminte și am ales să probez o pereche de pantofi. În momentul în care am vrut să fac cîțiva pași, vînzătoarea îmi spune să nu pășesc în afară covorașului (30×30 cm) că se uzează talpa și nimeni nu va dori să o cumpere!? Nedumerit, o întreb cum aș putea să probez pantofii pe o suprafață așa mică? Vînzătoarea, foarte „drăguță”, îmi mai dă un covoraș :))))) Bine — hai să improvizez, zic. Pun un picior pe un covoraș, cu al doilea împing celălalt covoraș, apoi pășesc și tot așa, un picior pe covoraș, cu altul împing, apoi pășesc :)))))). Mă uit la vînzătoare, parcă zîmbea un pic și zic: „Nu, așa nu merge! Eu trebuie să simt piciorul cînd merg!” Așa că nu mă gîndesc mult, dau covorașele la o parte și încep să mă plimb prin butic. Vînzătoarea clar nu s-a așteptat la asta, dar nici nu a zis nimic, a rămas fără cuvinte… Pînă la urmă a fost totul bine, eu am procurat încălțămintea, iar vînzătoarea a răsuflat ușurată. :)

Printre alte lucruri neașteptate cu care ne-am confruntat la Soroca au fost:
– magazinul „Fourchette” este, de fapt, Centru Comercial (gen „Elat”), unde găsești de toate pentru toți;
– în același „Fourchette” nu există un feliator de carne/cașcaval (sau nu vor să presteze așa servicii);
– tot la „Fourchette” există o companie de mobilă care produce la Chișinău, dar vinde doar la Soroca;
– cetatea Sorocii este închisă în perioada rece a anului (pînă pe 15 aprilie) și în zilele de luni și marți;
– cel puțin un semafor din oraș nu are galben intermitent, se schimbă de la verde la roșu fără preaviz;
– „Andy’s pizza” și „La plăcinte” sunt sub un acoperiș (ceea ce e foarte comod) și activează pe bază de franciză, însă client service lasă de dorit. Ceea ce mi s-a promis să fie în 20 de minute a ajuns la noi cu întîrziere de o oră, iar calitatea bucatelor diferă considerabil de cele din capitală;
– am observat foarte mulți copii cu mașini de lux în miniatură, fie teleghidată de părinți, fie de tip ATV. Vecinul nostru de 4 ani avea 3 mașini diferite „parcate” în scara blocului și ieșea zilnic la plimbare cu ele;
– și, poate cel mai mare paradox, pe timpul șederii noastre la Soroca nu am întîlnit niciun țigan. Am vizitat în treacăt „Dealul Țiganilor”, dar nu am zărit niciunul. Poate erau plecați și ei în vacanță? :) De cerșetori în genere tac, nici zare de așa ceva la Soroca. Impresionant.

Aceasta e ultima poză făcută la Soroca și transmite exact starea Zen cu care ne-am întors acasă, însă, nu e nici pe departe sfîrșitul vacanței noastre. Alte peripeții — urmează! ;)