Vacanță fără jucării
Cînd făceam bagajele pentru vacanță am decis să luăm doar strictul necesar. Așa că pentru Cristi am luat doar o minge (orice băiat are nevoie de o minge) și „Albinuța” (avem un ritual și o răsfoim înainte de culcare). În rest, nu aveam nicio jucărie, nici măcar în mașină. Spre surprinderea noastră, Cristi s-a descurcat perfect și fără jucării.
Pe-afară se juca fericit cu pietricele și crenguțe, sau admira diverse insecte: buburuze, fluturași, furnici, cărăbuși etc. În casă, cît am stat la Soroca, muta hainele de pe un raft pe altul, se admira și comunica cu reflexia sa din oglindă (acasă nu are așa ceva) și plimba cablurile și încărcătoarele prin toată casa ca pe mașinuțele cu sfoară. Iar în mașină mama era animatorul principal. Fie îi recita poezii, fie inventa vreun joc („Car-car”, „Într-o călimară…”), fie cîntam ceva împreună, sau îi povestea tot ce vedea pe geam: de la mașini și animale, pînă la indicatoare rutiere și ce semnificație are fiecare. Iar dacă se apuca să-i numere copăceii de pe marginea drumului, Cristi adormea :)
În una din ieșirile noastre la natură am dat de un rîuleț (atunci cînd căutam cascada de la Rudi). Am meșterit repede un vaporaș din hărtie și l-am pus să plutească pe apă. Ce fericire în ochii lui Cristi, ce emoții la fiecare obstacol din apă… Care jucărie mai trezește atîtea amintiri? :)
În plus, zilnic mergeam cel puțin la un teren de joacă unde avea libertatea să facă tot ce dorește. Uneori interacționa și cu alți copii și, desigur, apăreau momente cînde dorea să se joace cu jucăriile lor. Dar cum asta se întîmplă și acasă, cred că își dorea nu atît lopățica, cît să-i imite pe ceilalți copilași.
În așa momente îi distrăgeam atenția cu altceva: o pisică, un cîine, un sunet și totul era bine, din nou. Nu am planificat să avem o vacanță fără jucării, dar experiența ne-a arătat că asta e posibil și chiar ajută la dezvoltarea imaginației copiilor.
Așa că lăsați-i în fanteziile lor, să-și inventeze singuri scenarii și jocuri, căci ei se pricep mai bine ca oricine la a căuta peripeții ;)
Place ideea, dar nu îndrăznesc să mă pornesc fara jumate de casa dupa mine si un sac cu jucarii. Poate am sa incerc data viitoare :D
De-acord, e nevoie de mult curaj să faci asta.
Poate ați avut noroc că copilul e încă mic, dar cînd sunt mai mari, deja nu-i mai amăgești cu pietricele…
Am să mai încerc și data viitoare să fac la fel și am să scriu un alt articol dacă se va schimba ceva ;)
Eu cred că orice copil are nevoie de jucării și e păcat să nu le iei nimic în vacanță, doar e vacanță și pentru ei?!