Și copilul tău aruncă diverse obiecte prin casă? Iată ce poți să faci…
Când părinții vorbesc despre aruncare, deseori se referă la disciplină: Cum îl învăț pe copilul meu să nu arunce mâncare, jucării sau alte obiecte pe jos? Însă abilitatea de a arunca este esențială pentru dezvoltarea micuțului și e important ca el să o practice cât mai mult.
De ce este importantă aruncarea?
Pentru că ajută la dezvoltarea următoarelor domenii:
Mișcarea integrată – Aruncarea este o oportunitate pentru copii de a implica întregul corp, ea necesită echilibru, planificare și executarea mișcărilor într-un mod secvențial și coordonat.
Coordonarea mână-ochi – Învățarea aruncării implică o practică continuă de coordonare mână-ochi.
Bazele gravitației – Aruncarea este prima lecție de gravitație a unui copil, deoarece învață că atunci când aruncă ceva, obiectul ajunge întotdeauna jos. De asemenea, copilul descoperă că bilele ricoșează, iar pietrele nu și că o bucată de pâine aterizează pe podea intactă în timp ce un iaurt se împrăștie.
Abilități bilaterale – Aruncarea corectă (în jurul vârstei de 4 ani) necesită multă practică în a folosi partea opusă a corpului într-un mod coordonat.
Percepție vizuală și control – Aruncarea cu precizie a unui obiect implică măsurarea distanței față de țintă și câtă putere este necesară pentru a o atinge.
Sport și sănătate – Copiii care stăpânesc aruncarea sunt mai predispuși la activități fizice, iar aceasta este strâns legată de starea de sănătate pe tot parcursul vieții.
Abilități sociale – Jocurile care implică aruncarea sunt esențiale pentru micuți deoarece ei deprind abilități precum negocierea, preluarea (ștafetei) și lucrul în echipă.
Iată ce poți să faci pentru a împăca pe toată lumea
Pregătiți împreună o cutie cu obiecte care sunt OK pentru a fi aruncate: jucării moi, mingi ușoare, cuburi din spumă, ciorapi împăturiți etc. Apoi aruncați obiectele într-un coș, de la diferite distanțe, înălțimi, viteză etc. Explică-i că atunci când simte nevoia să arunce cu obiecte, poate oricând veni în acel loc și arunca doar obiectele din acea cutie.
Dacă totuși e atras de un obiect nou, interzis, explică-i de ce nu e voie să-l arunce, după următorii pași:
- Conectează-te cu copilul
„Acest obiect este greu/ tare/ ascuțit/ din sticlă, ar pute răni pe cineva dacă îl arunci”.
Evită să spui că e ultimul iPhone și e scump, pentru că-i transmiți că obiectul e mai prețios decât copilul și nu-i OK.
- Impunerea limitelor
„Nu te pot lăsa să arunci acest obiect. E periculos. Poți în schimb să-l ții în mână sau să te joci cu el, aici, pe podea.”
Preferabil să fii alături de copil când se joacă cu ceva ce poate strica, sau se poate răni.
- Consecințe logice
„Dacă nu reușești să te joci în siguranță cu acest obiect, îl voi pune într-o parte, deocamdată. Siguranța în primul rând”.
E important să fie o limită în timp, nu „pe viață”. E interzis să se joace cu foarfeca/cuțitul acum cât e mic, dar e OK să le folosească mai târziu, când o va putea face în siguranță.
- Acceptarea reacțiilor copilului
„Văd că ești trist că am luat obiectul. E greu de acceptat, înțeleg. Siguranța în primul rând”.
E important să-l înveți de mic, despre siguranță și priorități. Repetă-i cât mai des „Siguranța în primul rând”.
- Pune-ți întrebări
Oare copilul aruncă acel obiect pentru că încearcă să se conecteze cu tine? Oare are nevoie de mai multă mișcare? Oare are nevoie de o pauză, e supra-obosit, sau copleșit? Oare pur și simplu își dorește ceva și nu știe să exprime ce simte decât aruncând?
Energia pe care o consumi pentru a-l certa sau a-l pedepsi, consum-o mai bine pentru a găsi răspuns la aceste întrebări. Nu există copii răi, există copii care se simt… rău, frustrați, neînțeleși, neiubiți etc.
PS: Like, Comment & Share. Distribuie la tine în Story, dacă ți-a plăcut articolul. Susține proiectul @taticul_modern pe Instagram.
Leave a comment