Baby-yoga (nu încercați asta acasă!)

În prima săptămînă acasă am fost vizitați de bunici, de medicul de familie și de doi consultanți independenți (pe care i-am chemat noi). Unul în alăptare pentru a ne confirma că facem totul ca la carte și altul în baby-yoga. Am apelat la instructor pentru a ne arăta cum se ține corect bebelușul, cum să-i facem masaj, cum să-i alinăm durerile de burtică, cum să-i calmăm plînsul și desigur, cum să facem gimnastică în condiții de casă.

Ne-a fost de un mare ajutor vizita ei întrucît am rămas fascinați de efectul miraculos pe care-l aveau unele poziții și mișcări asupra bebelușului. Deja știam sigur că-l ținem corect în brațe și că îi facem gimnastică cum trebuie. Astfel, exersam zilnic cu el. Aveam deja activitate, aveam deja regim care ne plăcea la amândoi. Mie – pentru că mai făceam sport, lui Cristi – pentru că descoperea lumea din alt unghi de vedere, la propriu :) Avea ocupație, gimnastica îl consuma și reușea să adoarmă mai repede și pentru mai mult timp.

Pe la 3 luni am început a frecventa lecțiile de baby yoga în grup, iar acolo a început și socializarea cu alți părinți și mai ales – vedeam alți bebeluși. Aceste cursuri erau ca o gură de aer proaspăt în rutina noastră săptămînală. Era foarte reconfortant să vedem că bebelușul nostru e la fel ca alții, că nu plînge doar al nostru, că nu doar Cristi are dureri de burtică și că totul e perfect normal exact așa cum era. Căci doar asta e întrebarea zilei în primele luni de viață, ce nu s-ar întîmpla – „E normal?” E perfect normal! :)

Mulți prieteni m-au întrebat pentru ce sunt bune aceste exerciții: Chiar fără ele nu se poate? Iată pe noi părinții nu ne-au „învîrtit” așa și parcă tot OK?! Pentru ei, dar și pentru toți ceilalți curioși, explic mai jos pentru ce sunt bune aceste exerciții.

Există 3 grupe mari de exerciții care se fac treptat, gradual, conform vîrstei și etapei de dezvoltare a bebelușului, adică de la cele mai ușoare elemente de gimnastică, pînă la exerciții complexe.

I-a grupă (nou-născuți – 3-4 luni): Exerciții (masaj) pentru dezvoltarea și formarea corectă a articulațiilor, încheieturilor și ligamentelor. Foarte recomandate contra displaziei de șold;
II-a grupă (3 – 6 luni): Exerciții de „grupare”, adică îl învață pe bebeluș să-și strîngă mîinile și picioarele pe lângă corp și să se ghemuiască. Astfel se învață să se protejeze și să cadă corect atunci cînd va începe să se tîrîie, să facă primii pași etc.
III-a grupă (6 – 9 luni+): Exerciții pentru dezvoltarea aparatului vestibular. Toate acele „învîrtiri” și „rotații” fabuloase ajută la formarea corectă a aparatului vestibular care se dezvoltă pînă la vîrsta de 3 ani. Dacă ratezi momentul, atunci copilul riscă să aibă „rău de mașină”, „rău de mare”, „rău de zbor” și chiar rău de la caruseluri.

Pe lîngă faptul că aceste exerciții sunt distractive și copiii le adoră, ele sunt și foarte benefice. Priviți video de mai jos

Atenție însă, toate aceste exerciții trebuie făcute prima dată sub supravegherea unui instructor, întrucît el vă ghidează și vă arată cum să țineți corect copilul de mîini/picioare, cum să-l rotiți, cum să-l aruncați/prindeți etc. Instructorul vă dă tipsuri și sfaturi foarte utile de care depinde buna dezvoltare a copilului, dar și vă ferește de luxații, fracturi, lovituri și alte traume.

Cum numai deprindeți bazele gimnasticii dinamice, puteți exersa liniștiți oriunde doriți. Iată de exemplu un video cu baby yoga făcut în vacanță, în vîrf de munte, pe Transfăgărășan (România).

Eu am continuat acest tip de gimnastică pînă pe la vreo 10 luni, după care Cristi era deja prea greu pentru unele exerciții. De atunci, mai fac uneori „maimuțica” (legănatul de o mînă și un picior), pentru că el o adoră, și încă cîteva exerciții cu care reușesc să-l înviorez dacă e indispus, sau să trag de timp dacă se plictisește așteptînd, în rînd la policlinică, de exemplu.

Uneori sunt privit dubios și provoc panică în rîndurile persoanelor mai slabe de fire atunci cînd, fără să-mi dau seama, îl mai „învîrt” pe Cristi. De aceea, mă strădui să nu mă afișez prea mult cu această activitate, deși e foarte sănătoasă și o recomand tuturor.

Datorită acestor exerciții știu sigur că băiatul meu a învățat să facă totul mult mai repede: rostogolitul, tîrîtul, mersul de-a bușilea, statul în fund și în picioare, dar și primii pași. Bineînțeles, toate acestea nu le spun cu scop de laudă sau competiție, fiecare bebeluș se dezvoltă în ritmul său propriu și asta e perfect normal.

Oricum, principalul motiv de a practica acest tip de gimnastică a fost pentru a dezvolta aparatul său vestibular, întrucît mama lui Cristi suferă mult la acest capitol. Fără pastile nu se pornește nicăieri, nici cu mașina, nici nu avionul. Pînă și la Disneyland și-a luat o doză de Rodavan, iar după un sejur de 3 zile la Veneția, s-a simțit „legănată” încă vreo 3 săptămîni. De aceea, am ales de comun acord un viitor mai bun pentru fiul nostru.

Pe final, aș vrea să-i asigur pe toți, mai ales pe cei care găsesc înspăimîntătoare aceste exerciții, că dintr-o parte totul arată mult mai strașnic decît din poziția celui care practică asta și știe exact ce face. Unica metodă de a vă convinge de acest lucru este să încercați să practicați acest tip de gimnastică ;)