Povești de adormit copii

Cea mai eficientă și recomandată metodă de adormit copiii, pe termen lung, este cititul poveștilor. Experții în parenting ne sfătuiesc s-o facem încă din timpul sarcinii, pentru ca bebelușul să se obișnuiască cu vocea tatălui și s-o recunoască mai ușor după naștere. Iar unii cercetători insistă că poveștile e mai bine să fie citite anume de tătici. Iată de ce:

***

Un studiu realizat recent de Universitatea Harvard din SUA a demonstrat că e mai indicat ca poveștile să fie citite de tătici decît de mămici, din simplul motiv că tăticii îi încurajează mai mult pe copii să-și folosească imaginația și-i provoacă mai ușor la „discuții imaginare”.

Elisabeth Duursma, coordonatoarea studiului, a spus: „Impactul este uriaş, mai ales dacă taţii încep să le citească micuților între unu și doi ani. Cititul este văzut ca o activitate feminină, iar copiii tind să fie mai captaţi atunci când taţii lor le citesc – este ceva cu adevărat special.”

Tot ea a descoperit faptul că bărbaţii şi femeile se comportă diferit atunci cînd citesc copiilor. De regulă, femeile adresează întrebări concrete „Cîte mere vezi?”, iar tăticii – întrebări abstracte. Ei spun, mai degrabă, lucruri de genul:  „Uite o scară! Îţi aminteşti când duceam și noi o scară în maşină?”, iar acest lucru ajută foarte mult la dezvoltarea limbajului copiilor pentru că ei sunt nevoiți să-și pună mai mult creierul în mișcare.

Sursă: The Telegraph.
***

Pentru ca poveștile să adoarmă un copil, ele trebuie să fie monotone (cu multă descriere a naturii, a personajelor), plictisitoare (să vă adoarmă și pe dvs.) și/sau „fără sfărșit”.

Răsfoind prin cărțile copilăriei mele am dat de o poveste (o reproduc mai jos) la rubrica „Sfat bun de urmat” și am rămas plăcut surprins să găsesc, practic, sfaturi de parenting într-o enciclopedie pentru copii editată tocmai în 1988. Iată povestea:

„Dragul meu/draga mea, ca somnul de dulce. Crezi că somnul nu vrea să se culce? Dezbracă-ți hăinuța, așeaz-o la locul cuvenit, sui în pat, pune capul pe pernă, mînuța sub cap și închide ochii.

Somnul va crede că vrei să te joci cu el de-a mijatca, se va ascunde sub pleoapele tale și nu va ieși de-acolo pînă mîine dimineață. Iar cînd vei deschide ochii, somnul va fugi și se va ascunde în altă parte. Și tu îl vei căuta toată ziulica și-l vei găsi din nou în pătucul moale, deoarece somnul va crede că vrei să te joci cu el de-a mijatca, se va ascunde sub pleoapele tale și nu va ieși de-acolo pînă mîine dimineață. Iar cînd vei deschide ochii, somnul va fugi și se va ascunde în altă parte. Și tu îl vei căuta toată ziulica și-l vei găsi din nou în pătucul moale, deoarece somnul va crede că vrei să te joci cu el de-a mijatca…

(Și tot așa mai departe, pînă cînd, în sfîrșit, dragul sau draga, ca somnul de dulce, a adormit”

Fragment din cartea „Bunicuța cu povești” (1988), autor Constantin Dragomir. Textul a fost reprodus în totalitate conform originalului, așa că, vă rog, faceți abstracție de dialecte ;)

Cristi încă nu a adormit niciodată la povești, mai curînd adorm eu înaintea lui. În schimb, îi plac foarte mult cărțile și atunci cînd îi spun povești, nu cînd i le citesc. Mă bucur că preferă cărțile din copilăria mea în detrimentul celor editate în ultimii ani. Totuși, niciun personaj Disney nu poate înlocui vreodată ilustrațiile din „Albinuța” sau „Bunicuța cu povești” și alte asemenea.

Pentru cei născuți după ’90: cuvenit = potrivit; de-a mijatca = de-a v-ați ascunselea.