Tata coace PÎINE :)

Într-o duminică dimineață am participat la un master class despre coacerea pîinii. De multe ori am văzut cum bunica coace pîine, doream nespus de mult să îmi înmoi și eu mîinile în aluat, dacă nu reușeam, mă mulțumeam și cu o bucată de aluat crud pe care îl savuram cu multă plăcere :). Iar acel miros de pîine proaspăt scoasă din cuptor îl simt chiar și acum în timp ce scriu. Eram gata să aștept ore în șir pînă scoteau pîinea din cuptor și mîncam acea bucată caldă de parcă nu mai văzusem pîine în viața mea, cel puțin așa zicea bunica :).

Așa-i că e frumoasă povestea? Sunt sigur că mulți dintre voi ați avut așa o experiență, sau cel puțin experiența unei pîini calde în mîinile voastre.

Acum, uitați tot ce credeați că știți despre pîine și fiți gata să aveți o altfel de experiență! Mai exact, despre cum e să coci o pîine integrală sănătoasă din ingrediente „vii”.

Taaaa-daaaaaam! Iată cum a fost la master class-ul organizat de către Natalia Matiescu:

Intîlnirea a avut loc la sediul „Gastrobar” unde ne așteptau niște gustoșenii aranjate frumos, numai bune de pus pe Instagram :)

Mă uitam un pic straniu – cam puțin zic eu, dar să vedem, poate organizatoarea s-a gîndit că vor veni doar reprezentante ale sexului frumos și ele de obicei nu prea mănîncă pîine. Apropo, ceea ce arată ca un salam în poze, în realitate e pîine de desert cum a zis Natalia. Dulce și numai bună de mîncat cu miere, sau cu legume/fructe uscate în dehidrator etc.

Apoi, ea zice – să începem cu degustarea pîinii și mergem înainte să o facem pe a noastră.

Hop și aici o surpriză – Natalia taie pîinea foarte subțire de parcă ar fi din aur :). După spusele ei o pîine „vie” veritabilă, așa cum face ea, se taie mai subțire decât în mod obișnuit și se savurează atent și lent ca la o degustare de vin. Eu sunt deprins cu experimentele culinare căci în ultima perioadă încercăm cu toată familia să avem un meniu cât mai sănătos și hrănitor, așa că fără nicio ezitare am urmat sfaturile Nataliei. Pentru început am mirosit pîinea, avea un miros foarte plăcut. Apoi, am degustat atent din ea ca să-i simt gustul original de pîine „vie” de care nu am mai avut parte pînă atunci. Nu era dospită ca majoritatea pîinilor, în schimb era mai bună la gust. Poate datorită ingredientelor netradiționale, sau a mirodeniilor, dar totuși cred că era mai mult magia Nataliei acolo :) Ea a spus că e foarte important să faci pîinea cu dragoste și bună voință, să ai dispoziție bună și energie pozitivă, căci mănînci exact gîndurile pe care le-ai avut în timp ce o găteai.

Ei și acum să vă spun cîte ceva din ce am aflat acolo, despre cît e de benefică această pîine care conține o mulțime de microorgranisme „vii” atît de bune pentru noi și după care nu simți greutate în stomac (lucru confirmat de mine personal) așa cum se întâmplă în alte cazuri.

Bine de știut:
– Nu există pîine fără drojdie! Există drojdie bună (maia sălbatică, cu bacterii, care ajută la asimilarea mai ușoară a pîinii de către organism și a substanțelor nutritive din ea) și drojdie rea (cea industrială, care se prepară în condiții toxice și care nu se distruge nici după prelucrarea termică, deci așa și nimerește în organism și își face de cap acolo. Cei interesați pot găsi mai multă info pe Google despre acest subiect, nu e niciun secret);

– Se recomandă să nu punem zahăr în aluatul pentru pîine pentru că zahărul ajută drojdiei să crească și mai tare, ceea ce nu e benefic;

– Pîinea trebuie să fie din făină integrală. Și nu pur și simplu integrală, ci măcinată la o moară de piatră. Morile moderne au cuțite de fier, iar acestea oxidează făina îndeosebi cînd lamele se încălzesc, astfel dispar multe substanțe nutritive;

– Se folosește făină atît de secară cît și cea de grîu;

– Folosim doar maia naturală. Natalia a oferit fiecărui participant la master class cîte o doză de maia naturală pe care să o cultivăm în condiții de casă și să o folosim ulterior pentru a coace pîine de casă;

– După frământare aluatul trebuie lăsat să crească pentru vreo 3 ore. La cuptor se ține în jur de o oră la 180°, iar de mâncat se poate abia după 8 ore de când iese din cuptor.

Frămîntarea aluatului e un proces mai complex, dar după ce asimilezi tehnica plămăditului pare destul de simplu, trebuie doar o dată să vezi pe viu cum se face. Cam așa am început eu să frămînt…

Alături de mine era o doamnă căreia cred că i s-a făcut milă de mine (sau de aluatul pe care-l boțeam în pumn) și mi-a arătat cum de fapt trebuie frămîntată pîinea :) Îi sunt foarte recunoscător pentru ajutor, după cum îmi spuse ea mai tîrziu, pentru prima pîine m-am descurcat binișor! Nu știu dacă a fost doar amabilă sau nu, deja voi vedea ce va ieși cînd voi scoate pîinea mea din cuptorul de acasă.

După frămîntare am mai adăugat și niște mirodenii pentru gust…

… și am acoperit aluatul pentru cîteva ore. Natalia ne-a oferit cîte 2 frunze de hrean, a zis că așa îi place ei mai tare :). Acasă, însă, am mai acoperit-o cu un prosop. Arăta bine! :)

Peste vreo 3 ore în care aluatul trebuia să crească și să se odihnească, am pus pîinea în rolă și am așteptat nerăbdător ca un copil tocmai 55 min să văd ce-mi va ieși. După primele 40 min toată casa a fost învăluită de un miros foarte-foarte plăcut de pîine proaspătă, miros care s-a păstrat pînă a doua zi. Natalia așa și ne-a preîntîmpinat, odată ce vom începe a coace pîine acasă din maia naturală, vom avea parte de arome foarte plăcute – așa și a fost.

Iată rezultatul:

Prima experiență nu a fost foarte reușită, pîinea nu a crescut. Am sunat-o pe Natalia și ea mi-a explicat că s-ar putea să fie drumul de vină. Deoarece am purtat-o pe drumuri de la master class până acasă, ea nu a avut condiții prielnice pentru a crește. Nu prea a crescut pîinea în cuptor, dar oricum a fost foarte bună la gust, chiar delicioasă. Abia aștept să văd cum va arăta cea de-a doua pâine pe care o voi face acasă, în condiții cît de cît stabile, cît de curînd.

În loc de concluzie:
Natalia este o persoană care știe ce vorbește și o face cu mare entuziasm. E genul de om care-și iubește și cunoaște meseria pînă-n cele mai mici detalii, iar asta impresionează și fascinează. A răspuns cu drag la toate întrebările și ne-a asigurat că putem oricând miza pe susținerea ei (telefonică) în caz de dileme. Păcat că nu era un cuptor acolo pe loc, să coacem și noi o pîine împreună și să vedem cum trebuia să arate ea de fapt. În schimb, Natalia ne-a oferit tuturor șansa de a ne bucura și savura o pîine facută acasă.

Seminarul a fost unul foarte util pentru familia mea care se află într-o etapă de tranziție spre un mod de viață mai sănătos. Îl recomand tuturor celor care au timp și le place să descopere lucruri absolut inedite. Desigur că nu v-am spus toate secretele aflate acolo, căci, altfel, Natalia nu mai vorbește cu mine :) Din cîte am înțeles mai urmează cîteva seminare la fel de interesante, dar cu alte gustoșenii, la care sper să ajung și eu ;)