Diversificarea – varianta simplă și ușoară: ce, de ce, cât și cum

Vorbind cu mai mulți părinți, am înțeles că diversificarea e una dintre cele mai stresante etape din viața de părinte. Îmi amintesc că și soția se panica de fiecare dată când se gândea la asta sau când mai auzea despre vreo experiență neplăcută a cuiva.

Așa că am început să ne documentăm serios încă de pe la 3 luni. Într-o zi, soția găsise un articol în care se spunea că un bebeluș poate crește bine-merci doar cu laptele mamei până pe la 1 an – 1,5 ani și atât i-a trebuit. A adoptat această metodă și s-a relaxat. Nici nu mai conta dacă era o informație veridică sau nu. Simplul gând că mai aveam răgaz, ne-a ajutat ca proaspeți părinți să ne relaxăm și să luăm lucrurile treptat, în voie, fără stres că „rămâne flămând”, sau „nu-și ia necesarul de nutrienți”.

Însa revelația supremă am avut-o când am citit despre metoda Baby Led Weaning – un fel de autodiversificare. Ideea e simplă: suntem o familie, deci mâncăm toți odată și toți aceeași mâncare.

De ce toți odată? Pentru că cei mici sunt setați genetic să ne copie, iar dacă ei mănâncă separat, ei nu au ocazia să-și vadă părinții mâncând. Și dacă părinții nu mănâncă, ei de ce ar trebui s-o facă?

Iată cu „aceeași mâncare” a fost mai greu. Nu vă așteptați ca bebelușii să mănânce cu poftă mâncarea fadă din borcănașe în timp ce voi, părinții, vă delectați cu pizza, cartofi fri sau alte alimente interzise copiilor.

Cu scopul acesta, pe la 4 luni ale lui Cristi (primul copil) am început a ne remedia regimul alimentar renunțând definitiv la sarea din bucate, produsele din făină albă, zahăr și orez alb. Aveam la dispoziție câteva luni pentru a ne obișnui cu noua mâncare pentru ca atunci când Cristi va dori ceva din farfuriile noastre, să-i putem da fără nicio frică.

A fost dificil, dar am reușit. Unde era nevoie, adăugam sare doar în farfuria noastră, pâinea din comerț am exclus-o total după ce am învățat să coc pâine acasă din făină integrală și maia sălbatică (acum se găsește și în comerț); luăm carne sau produse de carne doar din surse sigure și asta destul de rar; dulciurile le-am înlocuit cu fructe uscate, nuci hidratate și dulciuri raw vegane; iar produsele lactate încercăm să le evităm, uneori le înlocuim cu lactate vegetale: produse din cocos, migdale, tofu. Calciul îl suplinim din surse vegetale, căci se asimilează mai bine și mai eficient.

Deși majoritatea surselor nu recomandă începerea diversificării cu fructe, la noi asta a fost inevitabil. Era vară, sezonul fructelor, copilul a văzut, a cerut și noi i-am dat să guste din toate, desigur, respectând regula “un aliment nou la trei zile”. Din fericire acest lucru nu l-a împiedicat să guste și din alte alimente și să prefere și legume, și verdețuri și smoothie-uri verzi.

Propriu-zis, autodiversificarea lui Cristi a început pe la 8 luni, până atunci doar asista la mesele familiei, fiind doar alăptat. Cum am început? Îi puneam în față, pe masă, ingredientele bine fierte din supă și el era liber să-și aleagă alimentul dorit. Să-l analizeze, să-l guste, să-l strivească, să-l arunce etc. Nu pot să zic că asta însemna că el mânca, dar el era cu noi la masă, avea ocupație și interes fată de mâncare și asta era foarte important. La supele cremă îi dădeam și lui o linguriță cu care se juca în voie, iar în paralel noi îl hrăneam atât cât era el dispus, fără „avioane” sau desene animate. Foarte curând a învățat să ducă singur lingura la gură, și atunci a devenit autonom. Nu ne îngrijoram că mănâncă prea mult sau prea puțin, cât era, era perfect. Oricum era în continuare alăptat la cerere. E corpul lui, el știe mai bine dacă i-e foame sau nu, iar asta înseamnă că va mânca cât va fi necesar corpului său în acel moment.

Cu al 2-lea copil a fost și mai simplu. Pe la 6 luni avea dinți, stătea singur așezat, dar nu prea era atras de mâncare. Autodiversificarea propriu-zisă am început-o abia pe la 10 luni când s-a întins să guste ceva din farfuria mea. Și de atunci mănâncă orice-i punem în față, dacă e același lucru cu ce avem și noi și Cristi în farfurii. Pentru comoditate utilizam 2 seturi de vase și tacâmuri, cu unul se juca și studia textura, forma, gustul, culoarea, din celălalt îl hrăneam noi până la primul refuz. E mega important să asculți bebelușul și să te oprești când el „zice că nu mai vrea”. În momentul în care începi să-l păcălești, începi a-i ruina relația sănătoasă cu mâncarea. Respectă-i dorințele și vei avea parte de un copil care mănâncă de toate.

Acum și Alex e autonom (1 an și 4 luni), mănâncă singur și cu tacâmuri și cu mâna, se oprește când e sătul sau cere suplimentar când mai vrea. Gătind aceeași mâncare pentru toți, este și mai comod pentru cel ce face mâncare, și mai sănătos pentru întreaga familie. Evident, avem excepții culinare, dar nu de față cu bebelușul. Așa cum nouă nu ne-ar place să privim pe cineva mâncând ceva delicios în timp ce avem un regim alimentar, așa și copilului nu-i este deloc plăcut.

Un factor esențial în diversificare este echilibrul emoțional al mamei. 80% din stresul mamei se transmite copilului. Și decât să începi exact la 6 luni și să numeri lingurițele și gramele de mâncare într-un stres continuu că nu e conform graficelor, mai bine începi mai târziu, când ești pregătită și faci în voie, așa cum simți. Însă pentru a te abate de la reguli, e important mai întâi să le cunoști. Citește vre-o 2-3 articole despre diversificare, extrage esența și fă așa cum ți-e mai comod. Atât timp cât îți asculți instinctul și copilul, n-ai cum să dai greș.

La voi cum a decurs diversificarea? Care a fost cea mai mare provocare în acest proces? Pentru care tehnică ai opta, dacă ai avea de ales?

PS: Like, Comment & Share. Distribuie la tine în Story, dacă ți-a plăcut postarea. Susține proiectul  @taticul_modern pe Instagram