Cum a zburat Cristi cu nasul în zăpadă

De fiecare dată cînd ninge frumos și se adună multă zăpadă, îmi fac cîteva ore libere să mergem la săniuș. Cristi are acum o perioadă foarte interesantă în viață, totul pentru el este nou și totul este plin de experiențe și rezultate neașteptate.

Prima experiență pe sanie
Ajungem în parc. Peisaj de poveste, atmosferă nemaipomenită și eu mai entuziasmat ca toți copiii la un loc, zic să îl pun pe Cristi (1 an și un pic) pe o sanie fără spetează și să-l trag încetișor pe alee, să vedem ce va face. Stă nemișcat.

Eu admir priveliștea, trag de sfoară și merg mai departe, deodată, simt că sania e mai ușoară. Să fie oare oare din cauza că merg la vale? Cînd mă uit, el a căzut cu fața în zăpada de vreo 30 cm și era acoperit total. Hai că-i bun, prima întîlnire cu zăpada – este! Desigur, fără lacrimi nu a trecut, dar eu am zîmbit și pînă la urmă, printre lacrimi, a zîmbit și el. Am învățat ceva foarte util pentru așa momente, cînd copilul nu știe cum să reacționeze, de obicei, el se uită la părinți, și dacă ei sunt veseli, e vesel și el. Dar e valabil și invers, spre exemplu, dacă aș fi alergat cu o față speriată spre el, sunt sigur că ar fi început să plîngă.

Prima întîlnire cu zăpada 
După ce am urcat și coborît dealul pe sanie de zeci de ori, și ne-am încărcat cu emoții pozitive, am hotărît să îi dăm voie să meargă singurel, pe jos, și să facă ce vrea. La un moment dat am realizat că a fost o decizie tare bună. Să facă primii pași prin zăpadă, a fost o experiență unică, plină de senzații noi și foarte cognitivă.

Numai imaginați-vă! Sunteți un copil care nu știe deloc ce înseamnă zăpadă și iarnă. Ce veți face dacă ve-ți fi lăsat să faceți orice? Chiar ORICE!? Mai jos aveți secvențe video și gândurile lui Cristi din imaginația mea:

„Totul este alb în jur, cei mai mari spun că e zăpadă, iar eu nici nu am atins-o. Ia să văd și eu ce-i asta. Oho, e udăăăă și receeee. Brrrrr. Iată și mama se aude, îmi spune: Rece, rece!. Hai că am înțeles ce înseamnă rece.”

„Ia să o gust – mmm, MMM, hmm rece și umedă. Să mănînc acum mai repede cît nu prea mă vede nimeni… STOP! – se aude tata. Hai că-i gustoasă zăpada asta, o să mai mănânc pe drum.”

Prima bătaie cu zăpadă
„Deodată, am simțit ceva rece pe față. Ce e asta? De unde a apărut? De ceeee? Ce să fac??? Stai că mama rîde. Rîde tare. Mă uit la tata, rîde și el. Hai să rîd și eu atunci. După ce s-au săturat de rîs, mi-au explicat că tocmai am primit primul bulgăre de zăpadă în față, apoi s-au împroșcat între ei. A fost haios să-i văd jucîndu-se așa. Am învățat multe lucruri azi!”

Asta eu așa mi-am imaginat, dar ce se petrece la el în cap cred că e de mii de ori mai interesant, intens și divers. Sunete, culori, senzații, emoții – de toate câte un pic și toate odată! Priviți și voi în video de mai jos. Pentru noi, adulții, totul e foarte simplu și clar, pentru ei însă, e ceva unic!

Dragi părinți, dați-le voie copiilor să descopere singuri lumea înconjurătoare. Nu vă temeți de frig, umezeală, murdărie, microbi etc. Permiteți-le să facă ORICE, voi doar îndrumați-i, direcționați-i și aveți grijă de siguranța lor. În nici un caz nu-i țineți doar în brațe, în cărucior sau sanie și le povestiți „pe degete” că zăpada e moale, e rece, se topește dacă o ții în mână și răcești dacă o guști. Ei au nevoie de interacțiune și mișcare. Chiar dacă vă pare că e prea frig, prin mișcare ei se încălzesc mult mai eficient decît în cărucior sub zece păturici (apropo de frig ;) ).

Foarte important și util
Spre sfîrșit de video puteți vedea cum îl învăț pe Cristi să mîngîe în loc să „lovească” (de fapt, el încearcă să-mi scuture zăpada de pe căciulă pentru că exact așa i-am făcut după bătaia cu bulgări, știți doar, copiii ne imită mereu). E un truc foarte bun pe care l-am învățat la unul din multiplele seminare pentru părinți la care am mers. Cînd surprindeți așa ceva la copilul dvs. sau la un alt copil care-l „lovește” pe al vostru, nu-l pedepsiți și nici nu-l loviți înapoi ca să-i arătați că vă doare, pur și simplu luați mîna copilului și mîngîiați! Copiii nu știu de lovituri și bătaie, asta e doar în capul nostru (doar dacă nu i-ați lovit voi primii, dar sper că nu e cazul cititorilor mei ;) ).