Copilul a dispărut! Ce faci?

Chiar înainte de Ziua Orașului am dat peste aceste sfaturi în limba rusă. Le-am citit și m-am cutremurat chiar dacă, la fel ca ceilalți, am fixația că „mie asta nu mi se poate întîmpla”. A doua zi, în plin eveniment, m-am trezit că-i fac poze lui Cristi din toate racursiurile, just in case…

cristi

Recomand să citiți și să povestiți și celor dragi, iar la final de articol găsiți și originalul în limba rusă lansat de organizația LizaAlert specializată în găsirea și salvarea persoanelor dispărute.

  • Dacă mergeți la un eveniment de amploare unde va fi foarte multă lume, faceți o poză copilului (în picioare) chiar la începutul evenimentul – aceasta va fi cea mai recentă poză cu copilul dvs. care va fi utilizată de autorități în cazul în care va fi necesar să fie căutat sau să apară în presă.
  • Dacă aveți posibilitate luați-i copilului o brățară/ceas/telefon cu GPS care să vă ajute să-l găsiți în caz că se pierde. Dacă nu, scrieți pe-o foaie telefonul dvs. de contact sau adresa de acasă și puneți-o în buzunar la hăinuță.
  • Dacă copilul merge singur la școală sau la alte cercuri pentru copii și știți că în mod obișnuit ajunge în 30 min. – alertați imediat pe toată lumea dacă el nu apare timp de 1 oră. Sunați toate rudele, prietenii, profesorii (la care merge la meditații), colegii de clasă etc. Nu trebuie să vă simțiți incomod să faceți asta, s-ar putea să vă pară rău că n-ați făcut-o atunci cînd copilul va fi dat dispărut. Cînd îl găsiți – sunați din nou pe toată lumea și mulțumiți pentru ajutor și deranj.
  • Dacă copilul lipsește mai bine de 2-3 ore, sunați imediat la poliție (902) și declarați-l dispărut. Povestea cu „trebuie de așteptat 3 zile” este un mit, o minciună sau o nedorința a colaboratorilor de poliție să lucreze. În legislație nu există nicio stipulare de acest gen.
  • Este important să învățați copilul să vă sune imediat cum ajunge la destinație sau se pornește spre casă. Iar cel mai bun exemplu e să vă vadă pe dvs. făcînd asta. Părinții, de față cu copilul, trebuie să se sune între ei și să anunțe că se rețin, sau se pornesc acasă, sau pleacă undeva și să atragă atenția copilului că aceasta nu e o formă de control, ci o formă de grijă. Astfel, copilul va deprinde ușor acest obicei și-l va respecta.
  • Atît copiilor cît și bătrînilor ar fi o idee bună să le instalați aplicații speciale cum ar fi „My Friends” (iPhone) sau „My family” (Android), dar țineți minte că aceste aplicații au nevoie de acces la Internet. Altfel, niciun operator de telefonie mobilă nu vă va da coordonatele telefonului „pierdut” decît după o hotărîre de judecată (peste 2-3 zile). Dar dacă și bateria s-a descărcat între timp, atunci nici asta nu vă va ajuta. De aceea, se recomandă să se înceapă cît mai curînd căutările celui dispărut!
  • Învățați copiii să spună „NU!”. Învățați copiii să NU asculte de adulții străini. Mereu îi învățăm pe copii să asculte de părinți, bunici, educatoare, învățătoare, vecini, șoferi, paznici etc. În consecință, avem copii care „ascultă” pe toată lumea și merg oriunde cu oricine. De aceea, spuneți-le copiilor că adulții normali și adecvați niciodată n-ar apela la un copil să-i ajute, să ducă/aducă ceva, să păzească ceva, să caute în mașină, nu i-ar promite copilului bomboane și nici nu i-ar propune să vadă pisicuțe, cățeluși etc.
  • Chiar dacă copilul a întîlnit, totuși, o cunoștință de familie și aceasta se oferă să-l ducă acasă, instruiți copilul să vă sune imediat și să vă ceară voie să facă asta. Iar dvs. trebuie să sunați cunoștința în cauză și să confirmați cele spuse de copil.
  • Dacă copilul sau alt membru al familiei vă sună și vă roagă să-l întîlniți (la stație, la intrarea în bloc, la colț de stradă etc.) – fiți buni și ieșiți să-l întîlniți. Nu se știe în ce circumstanțe v-au sunat, poate ceva i-a speriat, sau li s-a părut că sunt urmăriți, sau se simt amenințați de ceva, nu contează, pur și simplu ieșiți și-i întîlniți. Veți regreta foarte mult dacă nu veți face acest lucru și ceva rău s-ar întîmpla pînă la urmă.
  • Învățați copilul să strige. Mulți copii și chiar adulți pur și simplu nu pot face asta. Începeți repetițiile în parc/pădure prin propriul exemplu și continuați în oraș, în plină stradă. Într-o zi, asta v-ar putea salva/ajuta să evitați o tragedie.
  • Rețelele de socializare nu trebuiesc interzise copiilor în niciun caz. Permiteți-i să-și facă un cont, eventual îl ajutați, astfel veți avea la dispoziție multă informație utilă: ce interese are, ce muzică preferă, cu cine e prieten. O dată pe lună verificați-i lista de prieteni. Bateți alarma dacă găsiți în prieteni adulți pe care nu-i cunoașteți. Dacă ve-ți interzice rețelele de socializare, copilul își va face profiluri false și nu veți mai fi la curent cu nimic.
  • Atît pe rețelele de socializare cît și în viața reală copilul nu este dator nimănui cu nimic. Învățați-l asta de mic. Dacă un adult necunoscut îi cere să facă lucruri, sfătuiți copilul să-și pună întrebarea: „De ce eu trebuie să fac asta? De ce să expediez fotografia mea? De ce să dau nr. meu de telefon? De ce să spun adresa de acasă? De ce să mă trezesc la 04:20 dimineața?” ș.a.m.d.
  • Petreceți cîteva ore împreună cu copilul la computer/laptop. Arătați-i prin propriul exemplu cum se gestionează o problemă, cum reacționăm la reclamele pop-up (cele care se deschid singure), la pozele indecente (porno), cum se opresc site-urile porno care se deschid automat, cum să se protejeze de viruși, cum și cînd să download-eze ceva în siguranță etc. Faceți toate acele lucruri care pentru adulți sunt evidente, dar copiii încă trebuie să învețe să le gestioneze.
  • Dacă copilul dispărut este în final găsit, vă rog mult, nu-l certați și nu strigați la el. Îmbrățișați-l, liniștiți-l și asigurați-l că-l iubiți necondiționat. Apoi, calm și liniștit explicați-i că v-ați făcut griji. La fel de calm explicați-i de ce ceea ce a făcut/ s-a întîmplat a fost periculos.

DSC01970

În varianta rusă mai este un capitol aparte cu instrucțiuni de aplicat în cazul rătăcirii copiilor în pădure. Cum la noi nu prea e cazul, nu am tradus. Totuși, informația e foarte utilă. De exemplu, 8 din 10 copii dispăruți în pădure mor de la înec. De aceea, o dată rătăcit, se recomandă să rămînă pe loc, să nu se deplaseze în nicio direcție, căci ar putea fi una greșită. Rămînînd pe loc, șansele să fie găsit în scurt timp viu și nevătămat sunt extrem de mari.




Leave a comment

Your email address will not be published.

*