Cum să-ți convingi copilul să nu arunce mâncarea pe jos?

În primul rând, ASTA E CEVA NORMAL. E o fază, toți bebelușii trec prin ea și deși e tare frustrant și obositor să faci curat după el de câteva ori pe zi, în fiecare zi, această etapă se va sfârși de îndată ce copilul va finisa de experimentat și procesul nu-i va mai fi interesant. De fiecare dată când îl oprești să facă asta, tu lungești perioada de explorare. El oricum va dori să afle cum curge supa din farfurie, fie azi, fie peste o lună, tu decizi :) Dar hai să le luăm pe rând…

Aruncarea este prima lecție de gravitație a unui copil, deoarece el învață că atunci când aruncă ceva, obiectul ajunge întotdeauna jos. De asemenea, copilul descoperă că ouăle se rostogolesc, iar conopida nu și că o bucată de pâine aterizează pe podea intactă, în timp ce un iaurt se împrăștie…

În altă ordine de idei, prima dată când bebelușul tău aruncă mâncarea jos, tu zâmbești, pentru că te amuză, poți chiar să-i faci o poză „ca amintire” și apoi îi spui cu o voce blândă că „Nu e voie”, continuând să-l hrănești. Din toată scena asta copilul învață că atunci când aruncă mâncarea: „mama (tata) e fericită, deci hai să mai fac așa.”

Între 6 și 8 luni, aruncarea mâncării este involuntară, bebelușul încă nu-și poate controla mișcările, așa că respiră adânc și amintește-ți că „E doar o fază”.

Între 9-12 luni este un exercițiu de studiere a principiului cauză-efect: „Ce se va întâmpla dacă arunc supa jos? Va face vreun zgomot? Ce fel de zgomot? Va reveni înapoi pe masa mea (așa cum face mingea)? Va rămâne pe loc ca pâinea, sau se va împrăștia și va stropi totul în jur așa cum a făcut iaurtul data trecută?”

De la 1 la 2 ani, aruncarea mâncării devine o activitate intenționată, de a atrage atenția (fie ea negativă sau pozitivă), de a protesta, de a provoca, de a satisface nevoia de control, de a exprima emoțiile etc. Totuși, iată câteva recomandări pentru a-l învăța/dezvăța pe micuț să nu arunce mâncarea pe jos:

1. Orice ar fi, nu reacționa

Nici cu zâmbet, nici cu furie. Păstrează calmul și liniștea ca și cum nimic nu s-a întâmplat. Dacă nu e urgent, las-o jos și continuă să mâncați, ulterior strângeți împreună mizeria de pe podea. Dacă e neapărat s-o ridici, nu i-o pune înapoi pe măsuță căci acest proces se va transforma în joc pentru micuț. Cu această ocazie el va învăța că dacă aruncă ceva jos de pe masa lui, acel lucru nu i se mai returnează. În timp ce mâncați spune-i calm, dar sigur că: „Mâncarea e menită să stea pe masă. Uneori se întâmplă incidente, chiar și adulții scapă pâinea sau tacâmurile pe jos, nu e grav, ridicăm și punem pe masă. Tu acum te înveți și te descurci foarte bine, puiul meu”. Evită negațiile „Mâncarea NU se aruncă pe jos”, spune-i doar afirmații „Mâncarea e menită să stea pe masă”.

2. Aliază-te cu toți membrii familiei

Instruiește-i pe toți, că orice se întâmplă la masă, nimeni nu are voie să reacționeze la incidentele bebelușului. Râsetele fraților mai mari vor alimenta dorința micuțului de a mai arunca mâncarea, spre amuzamentul tuturor. Se referă și la bunei, prieteni, oaspeți etc. Dacă aveți animal în casă, izolați-l pe timpul mesei, pentru că nu e nimic mai haios pentru un copil, decât să privească un câine care linge iaurtul împrăștiat pe podea.

3. Mută scaunul micuțului

Plasează scaunul său cât mai aproape de masa unde voi mâncați, astfel încât el să nu vadă podeaua, dar masa voastră și pe toți în jurul ei, mâncând atent și liniștit. Modelul de urmat sunt frații mai mari și părinții. De la voi va învăța cum corect se țin tacâmurile, cum să bea din cană, cum să ia ultima lingură de supă din farfurie etc. Mulți aleg să hrănească bebelușii aparte, la alte ore, sau în alt loc decât restul familiei și acest lucru nu ajută deloc. Fiind singurul care mănâncă, e și mai tentat să se joace cu mâncarea. Fiind cu toții la masă, e mai tentat să-i admire pe toți ce fac și cum fac, ca să facă și el la fel.

4. Citește-i gândurile

Aruncarea mâncării poate însemna și refuz. A mâncat suficient, nu mai vrea, sau încă nu i-e foame și începe să se joace cu mâncarea. Acest aspect e foarte important. Nu te condu după gramaje sau grafice alimentare, bebelușii se nasc cu abilitatea de a determina singuri când au mâncat suficient și când e cazul să se oprească. Însă sunt puțini părinți dispuși să-i asculte. Cei care insistă, de fapt, le „strică” această abilitate înnăscută, iar în viața de adult ei ajung să se confrunte cu obezitatea, pentru că nu mai știu să-și asculte corpul și nu știu când e cazul să se oprească din a mânca. Și nu, copilul tău nu rămâne flămând. Un copil flămând va găsi metode de a-ți transmite acest lucru, sau va găsi ceva de mâncat.

5. Mecanism de apărare

Copilul poate arunca mâncarea atunci când, de obicei, este impus să mănânce forțat. Și pentru ca asta să nu i se mai întâmple, el o aruncă deodată cum o vede, fără ca măcar s-o guste, sau s-o analizeze. Așa „apar” copiii care „nu mănâncă nimic”. Și cu cât mai mult insiști să-i hrănești, cu atât mai mult le creezi repulsie față de mâncare. Soluția? Excluzi orice fel de gustări și-i oferi porția sa de mâncare doar la masă și doar când și restul familiei mănâncă. Dacă refuză, îl dai jos din scăunel și-l anunți că următoarea masă va fi peste 3 ore, iar până atunci nu mai mâncăm nimic (și neapărat te ții de cuvânt). La următoarea masă, iar îi propui, dacă nu vrea, repeți scenariul. După câteva asemenea experiențe va înțelege că nu mai este impus să mănânce dacă nu vrea și va și flămânzi între timp, dacă nu va ronțăi covrigei și pâine pe ascuns.

6. Mai puțin, înseamnă mai mult

Copilul poate arunca mâncarea și atunci când se simte copleșit. Fie pentru că porția e prea mare și atunci el începe a arunca din farfurie „excesul”, fie pentru că-s prea multe feluri puse în față și încă nu e familiarizat cu niciuna. Oferă-i mâncare simplă, în porții mici și combinații acceptate deja. Un aliment nou, se oferă separat, ca să-l poată studia în voie. Iar în combinație, se oferă doar alimentele deja cunoscute și agreate.

Pe final, dacă te îngrijorează că e mai multă mâncare pe jos decât în burtica bebelușului, pune-i lui, într-o farfurie aparte, un pic de mâncare, atât cât să o exploreze în voie, iar tu hrănește-l din alt vas, cu o altă lingură, în timp ce el „se joacă”. Fără „avioane”, fără desene animate, fără „pentru mama, pentru bunica”.  Iar la primul semn că „gata”, ascultă-l și respectă-i decizia.

Cum decurge la voi această perioadă? Cum ai reușit să-l înveți pe micuț că mâncarea nu se aruncă pe podea? Care punct îți pare cel mai relevant?

A fi un părinte implicat este unul dintre cele mai importante lucruri pe care le poți face pentru copilul tău. Pentru mai multe resurse și idei cum poți să te implici în viața copilului tău, înregistrează-te la curs, urmărește-mi contul de Instagram sau blogul www.taticulmodern.md

Iar dacă vrei să mă susții și mai mult, devino patron al proectului „Tăticul Modern” 🤗